Ce sunt tiparele emoționale?
Acestea sunt reacții sau emoții care apar în mod repetat în anumite situații și pe care, de cele mai multe ori, simțim că nu le putem gestiona. Uneori suntem conștienți de ele și le recunoaștem atunci când apar; alteori sunt activate automat, fără să ne dăm seama, ca răspuns la anumiți stimuli.
Cum se creează tiparele emoționale?
Acestea se formează în momentele în care trăim emoții intense sau repetate. În astfel de situații, sistemul nostru nervos trece automat în modul de supraviețuire (luptă, fugă sau blocare) și toate funcțiile corpului se intensifică pentru a face față situației.
Dacă aceste stări apar frecvent într-o perioadă a vieții noastre, chiar și la o intensitate mai mică, sau dacă trăim un eveniment foarte intens, cum ar fi o traumă sau un abuz, atunci emoția (emoțiile) trăită(e) în acel moment se ancorază în corp și în sistemul nervos și se repetă ca un ciclu constant.
E ca un program care intră într-o buclă, încercând constant să găsească o soluție de ieșire.
De ce reacționăm „automat”?
De exemplu, dacă în copilărie limitele noastre au fost încălcate și nu am putut spune nimic, o stare de neputință și frică de auto-exprimare s-a instalat automat în sistemul nostru. La vârsta adultă, acest lucru se va repeta în același mod. Neputința și frica rămân, iar ori de câte ori cineva ne depășește limitele, nu vom putea vorbi; în schimb, vom fi de acord din frică.
Diferența dintre cunoașterea intelectuală și procesarea emoțională
Indiferent cât de mult știm intelectual că ceea ce facem nu este corect, nu vom putea ieși din acest tipar până când nu vom deveni pe deplin conștienți de el, pornind de la sursă. Pentru a-l procesa, trebuie să ne întoarcem la acele momente din trecut când l-am experimentat pentru prima dată și să ne schimbăm perspectiva - înțelegând că nu mai facem parte din acel moment, ci trăim în prezent, în siguranță și cu putere asupra propriilor noastre vieți.
Exemple simple din viața de zi cu zi
-
Ne simțim neputincioși să-i spunem șefului nostru că vrem să avem liber duminica. Nu știm de ce. În realitate, în noi se află acel copil neputincios pe care mama sau tatăl lor l-au certat pentru că i-au cerut ceea ce își doreau. Așa că ne-am inhibat.
-
Simțim furie când cineva ne taie fața la magazin. Nu știm de ce. Este o lipsă de respect pe care o simțim la nivel subconștient, legată de momentele în care mama ne-a împiedicat să spunem ce ne doream.
-
Ne irităm pe copilul nostru din cauza celor mai mărunte lucruri. Aici, în sfârșit, exercităm un sentiment de autoritate pe care nu l-am simțit în copilărie - dar în loc să-l exprimăm într-un mod sănătos, îl repetăm așa cum l-am văzut modelat de mama noastră.
Etc.
Aceste reacții ne arată unde există încă experiențe neînțelese sau emoții neprocesate din trecutul nostru. Odată ce sunt recunoscute și procesate, pot fi transformate în răspunsuri mai adaptive și echilibrate.
Conștientizarea este primul pas care poate întrerupe acest ciclu și poate deschide posibilitatea unor alegeri diferite.
Ce tipare observi că se repetă în propria ta viață?
Marian
Terapeut de regresie și hipnoterapeut